Apropos de noua mea pisica.... dupa cum scriam, am luat-o foarte mica, era parasita si nu avea nici macar o luna. Acum, in jurul lui 1 iunie, face
vreo 2 luni. Deci, in continuare, tot e mica rau de tot. Iar din cauza ca a ramas fara mama ei inainte de a avea macar o luna de zile, noi trebuie sa fim pentru ea "mama-pisica". Desi am avut anterior atat de multi ani pisica, iar ea a avut pui, acum suntem intr-o situatie in care n-am mai fost niciodata: trebuie sa fim mamapis. Nu stim meseria asta. Barem Iulian nu a avut niciodata pisica, dar nici eu nu o stiu pentru ca, cu ani in urma, cand am avut acasa 4 pisoi, ei au fost crescuti de mama lor si nu de mine. Peste tot, citesc faptul ca intre o luna si vreo 4 luni, pisoii invata de la mama lor prin imitatie, cum sa foloseasca tavita, cum sa manance frumos, cum sa se lupte si cum sa prinda prada, iar pisica - apropos de lupta - ii educa si ii "carpeste" cand se bat cu prea multa agresivitate. Tot de la mama lor, pisoii invata cum sa nu fie excesiv de agresivi in joaca cu oamenii din casa. Cred ce am citit, pentru ca am vazut fosta mea pisica in actiune, facand educatia copiiilor ei. Acum insa... HOUSTON, WE HAVE A PROBLEM, avem un pui de pisica si n-o avem pe mama lui !!! Am descoperit amandoi ce grea e meseria de mamapis. O invatam din mers si suntem departe de a avea o calificare. Totusi, suntem doua mamepis acceptabile, cred ca avem macar nota de trecere, pentru ca pisoiul n-a murit in cele 3 saptamani si ceva de cand e la mine! Se apropie de varsta de 2 luni, a crescut, a "luat" vreo 250-300 de grame, alearga si se joaca toata ziua si o parte din noapte. A invatat sa raspunda la pis-pis iar cu folosirea tavitei, greseste doar (!) in 50% din ocazii... in restul ocaziilor face in tavita, dar nu prea stie sa se spele, face pipi si sta cu picioarele in el, face caca si baga nasul in el sa vada ce-i acolo.... Pisica mama ar fi spalat-o ea, dar asa trebuie sa o prindem noi si sa o spalam in timp ce ea se zbate si zbiara si ne zgarie cu ghearele pline de pish - ocazie cu care la mine in baie sapunul antibacterian e la putere. Maestrul de spalat si sters pisica la fund e Iulian... se pricepe de zici ca are pisica de cand lumea! Tot el o spala pe labe cand intra cu picioarele in farfuriuta cu mancare, si pe nas cand intra cu el in lapte. Eu o spal de asemenea, dar constat ca nu sunt chiar asa de facuta pentru meseria asta... Biata pisica eu o mai si calc, ca vine in picioarele mele si nu o simt, nici nu o vad, doar aud un mieurlat si asa aflu c-am calcat o laba minuscula. Nisip special pentru pisici nu am putut inca sa ii pun pentru ca pana acum, la fiecare incercare, a vrut sa il manance asa ca l-am eliminat iar in tavita pun bucatele de hartie... Veterinarul ne-a incurajat, cica ca e normal sa nu stie ce sa faca cu nisipul, pentru ca e prea mica. Tot mereu e prea mica, toata ziua e prea mica, pentru toate alea. Numai pentru ca sa ne muste nu-i prea mica, i-au crescut dinti ascutiti si ii exerseaza pe noi. Ne agitam si cu mancarea pentru ca nu vreau sa devina o pisica dependenta de mancarea industriala, ci vreau sa manance mancare de casa... Ne agitam si cu puricii, pentru ca inca nu am reusit sa o scapam total de ei: e mult prea mica pentru a-i da cu substante de deparazitare, veterinarul ne-a zis ca trebuie sa treaca macar de 2 luni... asa ca o purecam cu penseta, cu unghia, o spalam la chiuveta spre disperarea ei... dupa care o uscam cu feonul...saraca fiinta! Dar ea ne suporta si cred ca ne iubeste, pentru ca tot mereu e dupa noi prin casa, iar noaptea doarme pe perna mea, sus, in varful capului, sau se incolaceste in palma mea si doarme asa... iar duminica dimineata cat ma uitam eu la tv din pat, a dormit la gatul meu, ca un papion de blana :). Una peste alta incercam sa educam pisica asa cum ar face mama-pisica adevarata, desi nu prea stim cum si e descurajant de greu... noroc ca mai citim de pe net, din reviste, mai intrebam vetul... :). Sper sa reusim sa o scoatem la capat si sa o crestem, pentru ca la pisici adulte eu am diploma :), dupa cei 17-18 ani de pisicareala anteriori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu