Draga mea pisica-ingeras, sufletul meu pereche de pisica, acum aproape un an de zile, ti-am scris o scrisoare (aici). Iti povesteam de puiul amarat de pisica aparut in viata noastra. Acum vreau sa iti spun noutati:
Puiul de pisica gasit si adoptat de noi, de care ti-am zis in prima scrisoare, are 11 luni. De fapt mai are nitel si implineste un an, dupa spusele veterinarului. O sa ii facem un tort minuscul din carnitza :). S-a facut o pisica mare si frumoasa. E aproape la fel de frumoasa cum erai tu :). Dar, sa nu te superi madam pisica daca iti spun... sa stii ca e mai dragastoasa decat tine. Probabil, pentru ca pe ea am gasit-o cand nu avea nici o luna intreaga, si am crescut-o noi, a dormit in parul meu in lipsa blanii mamei ei, iar tu ai crescut singura, afara, cu alte pisici, si te-am luat cand erai mare. D-asta cred ca actuala mea pisica vine sa ne pupe si doarme cu noi, iar tu nu prea veneai, trebuia sa te cam rog ca sa dormi cu mine in pat. Cred in continuare ca s-ar putea ca tu sa imi fi trimis mie pisica asta noua. E clar ca viata cu ea e mai frumoasa decat viata fara ea. O iubesc foarte mult, de fapt o iubim amandoi foarte mult, dar sa stii ca desi in curand se fac trei ani de cand tu ai plecat in partea nevazuta, eu tot te iubesc la fel de mult, mi-e dor de tine, si cateodata sunt sigura ca ne vizitezi. Si am inteles de ce pe net sau in diverse reviste, oamenii numesc pisicile crescute in casa de mici, "copiii cu blana". Pentru ca sunt ca niste copii care vesnic raman mici, nu se descurca singure in lumea de afara, in natura si salbaticia orasului - masini, oameni rai, caini, pisici de strada care fac legea in spatiile verzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu