... Si cum va spuneam ieri, oamenii m-au luat la ei in casa si in primul rand am ajuns in baie. Vai ce experienta, dar aveam de ales intre apa pe de-o parte, si mizeria combinata cu purici pe de-ailalta. Asa ca....
vineri, 30 ianuarie 2015
joi, 29 ianuarie 2015
Din amintirile pisicii mele - 1
Daca pisica mea ar vorbi, probabil ca ar povesti cam asa din amintirile ei de inceput...
luni, 26 ianuarie 2015
marți, 20 ianuarie 2015
Curiozitatea pisiceasca
Pisica mea a vrut sa vada daca nu cumva in masina de spalat am amestecat rufe albe cu rufe colorate si s-a dus sa verifice personal :)
Fara titlu, caci nu stiu ce titlu as putea sa dau
In ultimul an de zile, am avut cateva reprize de suparare majora, dezastruoasa, din care la momentul respectiv nu stiam cum si pe unde sa mai ies. Am plans si-am urlat si numai pisica mea a reusit sa ma impace, in modul ei tacut, fara macar sa scoata un miau. Nu stiu cum m-a perceput ea, ce-a vazut si simtit ea, dar efectiv s-a aruncat de fiecare data pe mine cu labutele, ca si cum ar fi vrut sa imi dea branci sa ma impinga. A fost, clar, felul ei de a-mi zice "ei, sunt io aici, toate se rezolva cu mine alaturi, iti torc io si o sa te inveselesc". Si chiar m-a inveselit. Eu am avut si am pisica in total de prin 1993, cu o pauza "lipsa de pisica" de numai vreo 2 ani. Si in tot amarul asta de timp m-am convins ca sunt unele situatii in care nici un om nu te face sa iesi din groapa cu suparari si din tsunami de amaraciune, asa cum o poate face botul pisicutei pe obraz. Cei care au pisici si citesc acum, probabil ca m-ar aproba.
Scara de bloc model :), cu lume iubitoare de pisici
Pentru pisicutele care nu au casa lor si nici nu vor sa traiasca permanent inauntru, lumea de pe scara a gasit solutia: in geamul usii de la bloc s-a montat "usitza pisicii", iar cutia pentru stat in ea si mancarea sunt permanent la dispozitie. Pisulicile din poza sunt frati (sau surori?) iar intre timp una dintre ele a fost adoptata. Cealalta nu a vrut sub nici o forma sa renunte la viata de pisica "freelancer", si a acceptat doar sa fie luata in casa temporar atunci cand afara au fost minus 16 grade.... sau cel putin asa cred despre ea, pentru ca in perioada extrem de geroasa ea nu s-a vazut pe nicaieri si cum stiu ca este foarte iubita, probabil ca a luat-o careva acasa macar peste noptile inghetate.
Pisici de Cheia
Musafirele mele pisici, de la vizita de final de toamna la Cheia... saracele pisici, de cate ori plec de acolo imi pare rau ca le las, dar nu am ce sa le fac, si atunci ma gandesc ca sunt mari si puternice (desi in poza nu se vede), cu o blana groasa si comportament de pradator autentic. Si ma mai gandesc ca ele sunt acolo stapanele curtilor, alearga si vaneaza peste tot, sunt organizate :), iar aducerea unei asemenea pisici in Bucuresti ar fi in dezavantajul pisicii.
Pisica mea e ganditoare... cica!
Ma uit si constat ca a trecut mai mult de un an de cand nu am mai pus nici macar o virgulita pe nici unul din blogurile mele. Au ruginit, au traversat vremuri grele (ale mele) in care nu am avut nici o urma de chef de a mai scrie ceva. Dar pentru ca site-urile si adresele de mail nu e bine sa zaca nefolosite, profit de pisicuta mea ca sa ma aflu in treaba cu o postare noua. Asa ca.... o mutra de pisicuta fara chef, intr-o zi de iarna cenusie, in care nu-i nimic de vazut pe geam. Pasarile sunt plecate, nu are la cine sa se rasteasca. Soare nu-i pentru stat la plaja la fereastra, iar noi suntem ocupati cu una-alta. Asa ca pufoasa ce sa faca... cu botul pe canapea, cugeta :).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)