vineri, 30 ianuarie 2015

Din amintirile pisicii mele - 2

... Si cum va spuneam ieri, oamenii m-au luat la ei in casa si in primul rand am ajuns in baie. Vai ce experienta, dar aveam de ales intre apa pe de-o parte, si mizeria combinata cu purici pe de-ailalta. Asa ca....
Oamenii au dat drumul la robinet la chiuveta, la apa calduta, incet de tot ca sa nu ma sperie prea tare si sa nu imi ude capusorul cat o nuca. Apoi m-au bagat sub robinet, vaaaaaiiiii ! Cat de incet ar fi curs el, tot mi-a fost frica. Dadeam din toate cele patru labute si mieurlam ca din gura de sarpe, cu botul meu roz fara dinti. Dar omul ma tinea de corp si nu parea impresionat de ghearele mele de pui, iar oama m-a spalat incet incet, iar de pe mine apa curgea rosie de la praful ala de Sahara care acoperise Bucurestiul cu mine cu tot; si apoi, din blana mea uda fleasca, tot sub jetul de apa, oama s-a apucat sa imi culeaga puricii cu penseta, unul cate unul! Mi se pare ca a cules la ei vreo juma de ora, dar poate timpul s-o fi dilatat din cauza fricii mele. In tot cazul, in cele din urma am scapat de la chiuveta si oamenii m-au uscat cu feonul, din care iesea un aer asa de bun, si ma incalzea asa de bine, ca am uitat ce frica imi era si de el! In final oamenii s-au uitat uimiti la rezultat, ma facusem un ghemotoc de puf alb, cu cateva buline negre, si o coada neagra, mica precum creioanele alea de la Ikea :). Dupa asta mi-au dat sa beau niste lapte dintr-un capacel (dar eu nu prea stiam sa beau) si oama m-a luat in brate si m-a bagat la ea in halat, unde era bine dar eu tot tremuram. A venit noaptea si m-au culcat cu ei in camera, intr-o cutie ramasa de la niste coli, unde mi-au pus ceva moale. Nu puteam sa evadez din cutie pentru ca nu puteam sa o escaladez. Desi eram la adapost si la caldura acum, am mieunat aproape toata noaptea iar oama a dormit cu mana in cutie la mine. A doua zi dimineata, oama a plecat la servici si a zis ca la intoarcere ma duce la veterinar sa vada "ce hram port", iar omul a ramas sa butoneze pe calculator si m-a luat langa el cu tot cu cutia. Cand oama s-a intors acasa, a aflat ca eu mieunasem toata ziua. M-a luat intr-o cutie de pantofi cu capac, si hai la doctor. Din fericire doctorul era aproape, dar a trebuit sa traversam un bulevard iar eu, de frica, am facut pe mine "de toate". Vaaaai, cand m-a vazut doctorul, intr-un fel a si ras de mine, cat eram de mica si cum urlam. A intrebat de unde am aparut si ce-au facut oamenii cu mine dupa ce m-au luat in casa. Apoi m-a cercetat. A zis ca sunt fata si ca mai mult de 4 saptamani nu pot sa am. M-a pus pe un cantar digital si a aflat ca am 400 de grame. Apoi mi-a pus la ceafa o picatura de stronghold ca sa moara orice purice care ar mai fi ramas si mi-a bagat pe gat si o bucatica mica dintr-o pastila pentru a elimina parazitii interni daca aveam cumva. Mi-a facut si carnet de sanatate international ! Dupa care a pus intrebarea de baraj: "de cand plange asa?" si a aflat ca plangeam de mai mult de o zi. A tras concluzia ca un om care nu a facut medicina veterinara degeaba: "plange de foame!". Dupa care a propus sa fiu hranita cu lapte de pisica artificial sau cu lapte de vaca cu fidea si putina smantana ca sa fie mai gras. Oama a zis ca imi va face lapte cu fidea. Asa ca imediat ce am ajuns acasa, pana sa fie gata fideaua, am primit niste lapte cald, bagat pe la coltul botului cu o seringa, dupa care am primit o minuscula sticluta de plastic cu lapte din care am reusit sa sug desi m-am murdarit toata. Eeeeee, iar cand laptele cu fidea a venit, intr-un capacel de borcan, m-am simtit ca in rai. Am intrat cu picioarele in mancare, altfel nu stiam, m-am umplut pe toata fatza, dar am mancat, si in sfarsit am incetat din plans.
Va mai povestesc si in alta zi, ce a mai continuat dupa asta.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu