Si cum va spuneam, am ajuns pisicuta de apartament... dar...
oamenii s-au gandit sa ma dea, mai ales oama nu vroia sa mai aiba pisica... dar nu au vrut sa ma dea decat in vreo familie iubitoare si s-au pus pe intrebat, au dat si pe facebook... insa ceea ce speram eu, s-a produs: nimeni din cunostinte nu m-a vrut, nimeni nu s-a aratat dornic sa isi complice viata cu un copil de pisica, si asa au trecut doua saptamani, aproape trei, dupa care omul s-a indragostit praf de mine si i-a zis oamei ca nu vrea sa ma mai dea, vrea sa ma pastreze. Asa ca sufletelul meu de pisica mica s-a linistit, urma sa am si eu casa mea. Ca sa nu mai zic, ca si oama a inceput sa ma iubeasca... Si asa a inceput viata mea de pisa de apartament. Insa nu a fost totul roz, pentru ca am avut de invatat reguli, de exemplu unde sa imi fac nevoile. Si cum nu am avut o pisica mare sa ma invete, s-au chinuit oamenii sa ma faca sa pricep. Pana la urma ne-am inteles, desi am gresit tinta de multe ori vreme de vreun an de zile. Despre ce a mai trebuit sa accept sau sa invat in schimbul statutului de printesa si sefa a apartamentului, va mai scriu in alta zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu